Ia românească - mereu actuală!

În zilele noastre, portul popular autentic, care aminteste de portul dacilor, poate fi întâlnit în multe zone din România, cu preponderenta în zonele montane, unde influentele culturale s-au pastrat mai bine.

Daca în cazul barbatilor vorbim de camasii populare, în cazul femeilor folosim termenul de ie populara. Acestea aveau semnificatii multiple: acopereau goliciunea trupeasca, transmiteau un mesaj pentru comunitatea din care facea parte persoana (unele ii se poarta la nunti, botezuri, altele arata statutul social, meseria, vârsta) si au semnificatii magico-religioase (prin motivele, cromatica si lucratura folosite).

Ia era realizata la început din in, cânepa, lâna, iar mai târziu si din bumbac tors la fuior. Era împodobita preponderent cu broderii la mâneci, piept si gât.

În zilele noastre ia nu se mai poarta zilnic în niciun sat, ci doar în anumite situatii, festivitati, ceremonii, momente din an, iar iile create de designeri sunt o optiune a fiecaruia dintre noi.

Cei care le poarta gasesc poate povesti în aceste piese de îmbracaminte, pe lânga încarcatura istorica si culturala. Pe vremuri, fetele mosteneau de la mamele si bunicile lor nu doar arta de a croi o ie, ci învatau si rugaciunile care se spuneau înaintea începerii torsului lânii, a tesutului sau a împletitului firelor.

Mestesuguri care erau odinioara vitale, pe care fetele si femeile le cunosteau înca de mici, se pierd treptat. Tehnici, materiale, cusaturi, croieli – le gasim descrise în cartile din anticariate, librarii, muzee, iar termenii folositi ne pun în încurcatura. Cu toate acestea, la sat înca se creeaza piesele vestimentare care fac parte din portul popular românesc, iar iile îi inspira pe artisti cosmopoliti dintre cei mai diversi.