Borangicul - firul de aur al portului nostru popular

Matasea naturala reprezinta una dintre cele mai vechi fibre textile cu un inalt nivel ecologic. 

Pe tarâmurile mioritice, interesul pentru sericicultura, cultivarea dudului si cresterea viermilor de matase a aparut mai intâi in Transilvania, undeva in jurul anului 1348, si apoi in zona Banatului. 

In schimb, in Muntenia si in Moldova, turcii au fost cei care au adus viermii de matase, dar abia spre secolul al XVIII-lea. 

Tot de la ei mostenim si cuvântul borangic, care provine din termenul turcesc „buriincuk“ ce reprezenta denumirea veche pentru matasea naturala. 

In realitate, borangicul reprezinta firul nerasucit obtinut din coconii viermilor de matase, iar matasea – pânza obtinuta din acest fir. 

Clima propice din zona Banatului, dar si legile din perioada imparatesei Imperiului romano-german, Maria Tereza, au favorizat dezvoltarea sericiculturii in zona Banatului unde, pe marginea drumurilor, in secolul al XVIII-lea, existau plantatii de duzi.

Diferenta dintre borangic si matase

Matasea naturala reprezinta una dintre cele mai vechi fibre textile cu un inalt nivel ecologic. Este o fibra naturala absorbanta, elastica, fara elasticitate statica, cu un Ph neutru. Matasea bruta este cunoscuta sub numele de borangic, iar cea prelucrata este folosita pentru producerea de articole vestimentare si nu numai. Borangicul este firul de matase obtinut din gogoasa viermelui de matase. Prelucrarile si rasucirile duc la aparitia fibrei de matase.